Sub bazine hidrografice

Sub bazinele hidrografice din România reprezintă limita spațiului geografic de pe care fiecare râu din rețeaua hidrografică își adună apele (cumpăna de apă). Setul de date "Sub bazine hidrografice" reprezintă formatul digital al bazinelor hidrografice aferente rețelei hidrografice cadastrate din România, incluse în “Harta hidrografică a României, scara 1:100.000”, cu îmbunătățiri, modificări și completări. Această hartă este inclusă în “Atlasul cadastrului apelor din România”, tipărit în anul 1992 și realizat de către Aquaproiect in colaborare cu Regia Autonomă “Apele Române” (RAAR), Filialele teritoriale ale regiei autonome “Apele Române”, Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie (INMH), Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie și Organizarea Teritoriului (IGFCOT), Institutul de Geografie (IG), Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS). Rețeaua hidrografică din Cadastrul Apelor este formată din râurile care întrunesc simultan următoarele condiții: suprafața minimă a bazinului de recepție de 10 kmp; lungimea minimă a cursului de apă de 5 km; curs bine individualizat; scurgere cvasipermanentă pe parcursul anului. Aplicând aceste criterii, au fost identificate râuri (cu bazinele hidrografice aferente) de până la ordinul 6. Ca sistem de codificare, a fost adoptat sistemul Gravelius, adaptat și modificat în acord cu specificul distribuției rețelei hidrografice de pe teritoriul țării noastre. În urma codificării, teritoriul țării a fost împărțit în 15 bazine hidrografice de ordinul 1. Modul de codificare este același cu cel al rețelei hidrografice, fiecare râu având același cod cu cel al bazinului hidrografic aferent. Setul de date "Bazine Hidrografice" este de tip poligon și include 4855 coduri unice. Bazinele hidrografice sunt reprezentate topologic, nu se suprapun între ele, prin urmare reprezintă suprafețe parțiale între bazinele de ordin superior și cele de ordin imediat inferior (n și n-1).